7 mai 1986 este o dată care a intrat în istoria fotbalului românesc și de care cu toții ne aducem aminte cu drag. E ziua în care Steaua București a obținut cea mai importantă performanță din istoria fotbalului din țara noastră: câștigarea Cupei Campionilor Europeni.
Roș-albaștrii au învins FC Barcelona în finala disputată la Sevilla, într-un meci decis la loviturile de departajare, cu Helmuth Duckadam în rolul de erou.
Dacă ți-ar spune astăzi cineva că o echipă din România ar putea să câștige Champions League, cel mai probabil ai zâmbi. Diferența de valoare dintre echipele din țara noastră și cele occidentale este una uriașă.
Pentru noi, o performanță cu care mai rar ne întâlnim este chiar și calificarea în faza grupelor. Dacă o echipă din România ar ajunge în Champions League, ar avea printre cele mai mici șanse la pariuri online să câștige trofeul. În 1986, lucrurile au stat însă diferit. O echipă din România a reușit ceva ce puțini credeau: să câștige Cupa Campionilor Europeni.
Să fim sinceri, nu prea erau elemente care să anunțe succesul Stelei din 1986. Echipa revenise în Cupa Campionilor Europeni după o pauză de șapte ani și, anterior, nu trecuse niciodată de primul tur în precedentele șase participări în competiție.
Sezonul 1985/1986 avea să fie diferit. Să fie magic, extraordinar. Un sezon pe care îl vom povesti nepoților.
Rezultatele înregistrate de Steaua în drumul spre Cupa Campionilor Europeni
-
Turul 1: Steaua Vejle 4-1 acasă și 1-1 în deplasare (5-2 la general)
-
Turul 2: Steaua - Honved Budapesta 4-1 acasă și 0-1 în deplasare (4-2 la general)
-
Sferturi de finală: Steaua - Kuusysi 0-0 acasă și 1-0 în deplasare (1-0 la general)
-
Semifinale: Steaua - Anderlecht 3-0 acasă și 0-1 în deplasare (3-1 la general)
-
Finală: Steaua - Barcelona 0-0 (2-0 la lovituri de departajare)
Cum a fost traseul Stelei spre finala Cupei Campionilor Europeni
Vejle nu a avut nicio șansă în fața "viteziștilor"
Prima adversară a Stelei a fost campioana Danemarcei, Vejle BK. Danezii nu erau o forță a fotbalului de pe continent, dar aveau un jucător foarte valoros în componență: Allan Simonsen, pe care unii și l-ar putea aduce din perioada în care a jucat la M'Gladbach și FC Barcelona, cu care a câștigat trofee continentale.
El a fost desemnat fotbalistul anului în Europa în 1977. Primul meci a fost în deplasare și s-a încheiat 1-1. Terenul a fost marea problemă în Danemarca, dar Steaua a smuls o remiză după un gol marcat de Marin Radu II în minutul 89.
În retur, meciul a fost la discreția Stelei și s-a încheiat 4-1. Golurile roș-albaștrilor au fost marcate de Pițurcă, Boloni, Balint și Tudorel Stoica.
Steaua a făcut spectacol cu Honved în turul 2
În turul secund, Steaua a întâlnit formația maghiară Honved Budapesta. În componența ei se aflau opt jucători din echipa națională a Ungariei, printre care și Lajos Detari, căruia i se prevedea un viitor strălucitor.
La Budapesta, maghiarii s-au impus cu 1-0, însă în retur Steaua a făcut din nou spectacol și a câștigat cu 4-1. Pițurcă a deschis scorul încă din minutul 1, iar Lăcătuș a dublat avantajul înainte de pauză.
Lucian Bărbulescu și Mihail Majearu au punctat în partea secundă, în timp ce reușita lui Lajos Detari nu a mai contat. Steaua obținea astfel calificarea în primăvara europeană.
Roș-albaștrii au avut emoții cu Kuusysi Lahti
În sferturile de finală, în fața Stelei a apărut Kuusysi Lahti din Finlanda. O echipă care nu spunea mare lucru, dar Steaua era avertizată de faptul că finlandezii trecuseră de campioanele din URSS și Iugoslavia.
Nu avea să fie ușor, iar steliștii s-au convins rapid. Meciul tur de la București s-a încheiat 0-0, în condițiile în care terenul a fost în mare măsură impracticabil din cauza vremii. În retur, Steaua s-a năpustit în atac și a ratat mai multe ocazii încă din primele minute.
Eroul confruntării a fost Victor Pițurcă, cel care a marcat golul calificării cu zece minute înainte de final, cu o reluare din interiorul careului.
Semifinala cu Anderlecht, de poveste
În aprilie 1986, Steaua s-a deplasat pe terenul lui Anderlecht. Meciul a fost echilibrat, dar belgienii s-au impus în tur după un gol marcat pe final de Enzo Scifo.
A urmat însă returul două săptămâni mai târziu, în ceea ce este considerat unul dintre cele mai bune meciuri din istoria fotbalului românesc. Anderlecht, o echipă de top la acel moment în Europa, nu a avut nicio șansă.
A fost luată tare încă din primele minute, iar Victor Pițurcă a deschis scorul în minutul 4. Gabi Balint a făcut 2-0 în minutul 23, iar tot Pițurcă avea să stabilească scorul final în minutul 71. Un 3-0 istoric cât pentru o calificare în finala Cupei Campionilor Europeni.
"Așa cum a jucat Steaua cred că niciun alt club de pe glob nu-i putea rezista. Primele 25 de minute au fost infernale! Eu n-am văzut o formație jucând în ritmul, cu inspirația și cu precizia cu care a evoluat campioana României în această partidă.
Nu spun asta pentru a scuza înfrângerea noastră, ci, dimpotrivă, spre a sublinia marile merite ale învingătorilor", spunea antrenorul belgienilor, Arie Haan, după meci.
Finala de la Sevilla, în istoria fotbalului: Am învins Barcelona!
Și a venit ziua de 7 mai 1986. Adversara Stelei, nimeni alta decât FC Barcelona. O echipă de tradiție în fotbalul continental, cu un lot considerabil mai valoros. Se juca la Sevilla, pe tărâm spaniol. Șansele steliștilor nu erau considerate prea mari.
Finala a fost una crâncenă. S-a jucat mult tactic, nimeni nu și-a asumat mari riscuri. Se poate spune că spectacolul a lipsit de pe teren.
O finală contează să o câștigi, nu contează așa mult cum o joci, până la urmă. 0-0 în timpul regulamentar, 0-0 și după prelungiri. 120 de minute fără gol și s-a trecut la loviturile de departajare.
Emoțiile erau maxime. Steliștii au bătut primii, prin Majearu, care a fost ghicit excelent de portarul catalanilor, Urruti. Duckadam a răspuns însă extraordinar și a parat șutul trimis de Alexanko. Pentru Steaua a urmat Boloni, un mijlocaș cerebral.
A ratat și el. Duckadam nu s-a lăsat mai prejos și a respins șutul lui Pedraza. Gheața a fost spartă de Steaua în cele din urmă, prin Marius Lăcătuș, cu un șut năprasnic care a lovit și transversala.
Duckadam continuă apoi minunile din poartă, cu al treilea penalty apărat. A venit rândul unui alt jucător tânăr, Gabi Balint, să marcheze cu un șut plasat.
Era deja 2-0 și Steaua era cu o mână pe trofeu! Meciul a fost rezolvat tot de Duckadam, care a apărat al patrulea penalty consecutiv, unic în istorie, fapt ce l-a adus și în Cartea Recordurilor.
Steaua se impunea la lovituri de departajare și câștiga Cupa Campionilor Europeni. Ce victorie, ce moment! 70 de mii de spanioli erau reduși la tăcere pe stadionul Ramon Sanchez Pijuan.
Echipele folosite în finala Steaua - FC Barcelona
-
Steaua (antrenor Emeric Ienei): Helmuth Duckadam - Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Bărbulescu - Lucian Bălan (Anghel Iordănescu, 73), Gavril Balint, Ladislau Boloni, Mihail Majearu - Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă (Marin Radu II, 112).
-
FC Barcelona (antrenor Terry Venables): Francisco Gonzalez Urruticoechea - Gerardo Miranda Concepcion, Miguel Bernardo Blanquetti, Jose Ramon Alexanco Ventosa, Julio Alberto Moreno Casas - Victor Munoz Manrique, Bernd Schuster (Jose Moratalla Claramunt, 84), Marcos Alonso Pena, Angel Pedraza Lamita - Steve Archibald (Angel 'Pichi' Alonso Herrera, 111), Francisco Jose Carrasco Hidalgo.
Succesul a fost completat ulterior de câștigarea Supercupei Europei, scor 1-0, după un meci cu Dinamo Kiev. Reușita i-a aparținut celui mai bun jucător din istoria României, Gică Hagi.
În sezonul următor, Steaua era eliminată în turul 2 din Cupa Campionilor de Anderlecht, pentru ca în 1987/88 să ajungă în semifinale, unde a fost oprită de Benfica. În 1989, Steaua a jucat din nou finala, dar a pierdut cu 4-0 în fața unui AC Milan care avea o generație fantastică.
