Fotbalul mondial este mai sărac după ce în ultima perioadă au părăsit terenul de joc Pele, Sinisa Mihajlovic și, în ianuarie 2023, legendarul atacant italian Gianluca Vialli.
Fost campion al Italiei cu Sampdoria, Vialli a pierdut pe 6 ianuarie lupta începută în 2018 cu cancerul de pancreas.
În 1996, după 4 ani petrecuți la Juventus Torino, Gianluca Vialli se transfera la Chelsea Londra, club la care activa și actualul antrenor al CFR Cluj și ambasador 888 Dan Petrescu.
În cei 4 ani petrecuți împreună pe Stamford Bridge, perioadă în care Vialli a fost mai întâi jucător, apoi antrenor-jucător, iar în sezonul 1999-2000 antrenor, între Dan Petrescu și Gianluca Vialli s-a dezvoltat o relație frumoasă, care s-a menținut chiar și după ce drumurile celor doi s-au despărțit.
Dan Petrescu a avut amabilitatea să acorde echipei 888 un interviu care creionează personalitatea fostului mare fotbalist. Vă prezentăm în continuare transcrierea acestui material.
Reporter: Mister, care este amintirea dumneavoastră preferată când e vorba de Gianluca Vialli?
Dan Petrescu: E foarte greu să vorbesc, mai ales că el nu mai este printre noi. Din păcate. Țin minte prima zi, parcă ar fi acum, când a venit la echipă.
Eram așa de fericit, sincer, pentru că îl știam foarte bine, îl văzusem doar la televizor, știam ce jucător mare e, știam că și noi avem jucători foarte buni la echipă, dar jucător ca Vialli mai greu să găsești în fiecare zi.
A fost o conexiune rapidă între mine și el, vorbeam italiana foarte bine și am încercat să-l ajut din prima zi. El era așa, foarte pozitiv, zâmbea foarte mult. Din prima a cucerit grupul, cam toată echipa a cucerit-o foarte repede prin felul lui de a fi.
Reporter: Era un jucător uriaș când a ajuns pe Stamford Bridge. Vă mai aduceți aminte chiar prima întâlnire cu el?
Dan Petrescu: Da, țin minte, la antrenament. Când l-am văzut, nu-mi venea să cred, v-am spus. Eram foarte fraier, m-a luat repede, știa toți jucătorii, mă știa cum mă cheamă.
M-a surprins pe mine, am crezut că trebuie să se adapteze, dar ne știa pe toți. Știa ce echipă bună suntem și a zis că a venit să ajute să mergem mai departe. Ne-am întâlnit la stadion, nu la stadionul unde jucam, la terenul de antrenament.
Reporter: Era un tip deschis. Vă mai aduceți, poate, aminte vreo întâmplare sau o discuție amuzantă?
Dan Petrescu: Nu știu. Au fost foarte multe. La început, dacă nu greșesc, cred că în primele 2-3 zile, a venit la mine acasă. Fiind la început, am stat cu el ca să se obișnuiască.
N-a dormit la mine în acea seară. A reușit să găsească pe undeva să doarmă. Dar am stat și la mine acasă, iar, așa, de-a lungul anilor, am avut niște pariuri între noi.
La un moment dat, la un antrenament, am făcut un pariu pe cine dintre noi marchează primul gol. Celălalt jucător trebuia să vină să-i șteargă ghetele. Și, i-am zis să nu facă pentru că o să câștig sigur, chiar dacă el era golgheter și vârf.
Eram așa de sigur pe mine că voi câștiga acest pariu. E faimoasă această bucurie după goluri pe care o aveam noi.
Am jucat cu o echipă, din Norvegia cred, în cupele europene și am marcat un gol cu capul și a fost foarte ciudat că a trebuit să vină Luca la ghetele mele, să-mi lustruiască ghetele. Și i-am zis: vezi că am dat cu capul, nu se pune.
El a zis: bine, ok, rămâne pentru data viitoare. I-am zis că și data viitoare tot eu o să câștig. A venit următorul meci, am jucat cu Southampton, am luat o minge de la 30 de metri, am dat o scăriță de pe la 20 de metri în bară - gol.
Nu-i venea să creadă, s-a pus în genunchi. Mă așteptam să fie gelos, să fie supărat, dar nu, s-a pus în genunchi și ... e faimoasă, cred că toată lumea a văzut când am dat gol, toți jucătorii veneau și ștergeau și ei ghetele.
Nu i-a plăcut că a pierdut acel pariu, dar după aia a devenit antrenorul meu și m-a apreciat foarte mult ca și jucător, chiar dacă nu eram de acord întotdeauna cu tot ce făcea el.
Reporter: Cum, de foarte multe ori în timpul meciurilor, faza vă prindea și în atac, i-ați dat pase decisive?
Dan Petrescu: Da. Nu mai știu unde am văzut. Am văzut „Best memory of Gianluca Vialli la Chelsea”. Am văzut foarte multe goluri ale lui împreună cu antrenorii mei.
Și ei se mirau că am participat la foarte multe goluri ale lui Luca Vialli, nu numai cu ultima pasă, dar și în ... poate chiar înainte să marcheze mai dădeam o pasă la margine. La foarte multe goluri pe care le-a marcat am contribuit și eu, normal.
Reporter: V-a mulțumit că l-ați ajutat să se integreze pe Stamford Bridge?
Dan Petrescu: Am fost foarte fericit, mai ales că eram mai mulți jucători care eram foarte uniți.
Eram prieteni foarte buni eu, Roberto Di Mateo, Gustavo Poyet și Gianfranco Zola și i-a fost și lui mai ușor să se integreze. Mai ales că erau toți jucători de clasă.
Reporter: Acum, că sunteți și antrenor, cu siguranță puteți să îl caracterizați și să ne spuneți care a fost cea mai mare calitate a lui în teren.
Dan Petrescu: În primul rând, era cel mai bun profesionist posibil.
Nu lipsea la ..., nu întârzia la niciun antrenament, nu greșea nimic la antrenamente, venea înainte, pleca ultimul, venea primul ... bine, înaintea mea era greu să vină, încerca să stea cât mai mult la stadion.
Era un perfecționist, mai ales cu jucătorii de atac. Chiar dacă era jucător, el încerca să le arate mișcările celorlalți atacanți. Și erau atacanți de clasă.
Era Gianfranco Zola, era Tore Andre Flo, Mark Hughes, jucători care au jucat la un nivel extraordinar. Și, cu toate astea, chiar dacă era jucător, încerca să fie antrenorul lor. După aceea, când Gullit a plecat de la echipă, el a devenit dintr-odată antrenor.
Reporter: Și în afara terenului l-ați caracteriza ca fiind tot un tip perfecționist?
Dan Petrescu: Perfecționist, pozitiv, glumeț, foarte glumeț. A zis că nu-și permite decât o bere, după meci.
Și mânca mereu aceleași paste la restaurant, la ... nu mai știu cum se numește restaurantul, care, de fapt, i-a dedicat un tip de paste care se numește „paste a la Vialli”.
Pentru că el mânca doar aceste paste și ... v-am zis, doar o bere după meci. În rest, nu mai punea gura pe alcool toată săptămâna.
Reporter: În ultimii ani ați reușit să mai discutați cu el?
Dan Petrescu: Ne-am întâlnit în 2017 sau 2018, cred că 2017, când CFR avea de jucat acasă ultimul meci cu Viitorul Constanța ca să câștigăm campionatul. Eram antrenor la CFR.
A fost un meci în memoria lui Ray Wilkins, fostul secund al lui Vialli care a murit și nu aveam cum să nu particip la acel meci, chiar dacă era cu o zi înaintea meciului CFR-ului cu Viitorul.
Luca a fost antrenor la acel meci unde ne-am întâlnit majoritatea jucătorilor care am jucat împreună 5 ani de zile și, când a început sedința de meci, am făcut și o ședință de joc, așa.... mai ușoară, ...el de atunci avea cancer și eu nu știam, vă dați seama că nu știam, n-a vrut să spună la nimeni.
Am remarcat în primul rând că a zis: „Băi băieți, înainte de a intra pe teren aș vrea să apreciem faptul că ați venit cu toții, dar mai ales Dan Petrescu pentru că el are meci mâine, și un meci important pentru cariera lui.
Dar iată că este aici între noi”. După care: „Mulțumesc la toți că ați venit pentru că Ray Wilkins a fost o legendă a fotbalului englez, a fost un om, mare om”.
Și, s-a comportat exemplar la acel meci pe bancă. Ne-am simțit foarte bine alături de el. Sincer, nimeni n-a știut că are cancer în acel moment.
Reporter: Și la ultima întâlnire pe care ați avut-o cu el, de care ați amintit, doar despre fotbal ați vorbit sau ați mai discutat și despre altceva?
Dan Petrescu: Nu. Eu țin minte că la un moment dat am ieșit la pauză și, fiind antrenor, încercam să-i mai explic: „hai să-l băgăm pe ăla, hai să facem aia”. Nu vroiam să pierd.
Nu mai știu cu cine am jucat, dar, cred că cu Inter Milan, era Chivu la ei, și nu mergea treaba deloc și, am mai vrut să intru o dată. Mi-a zis: „Nu mai intra”.
Chiar încercam să colaborăm să reușim să câștigăm acel meci, pentru că și el, ca și mine, era un învingător.
Reporter: Și a fost și un luptător, atât în teren, cât și în afara lui, mai ales că s-a luptat cu boala. Ce lecții de viață ați învățat de la Gianluca Vialli?
Dan Petrescu: Păi, în primul rând, cred că nu trebuie să cedezi niciodată, asta a fost ce-am învățat mult de la el și, sincer, a luptat extraordinar cu această boală.
Nu știu câtă lume ar fi putut să reziste așa de mult timp, și, n-ați văzut, și Mancini și cei care au fost lângă el, pentru că Mancini a încercat să-l ajute, l-a adus la echipa națională, au spus că Gianluca, toată viața, a fost întotdeauna mare luptător și a luptat până la final.
De la el am învățat acest lucru, nu e bine să cedezi niciodată, indiferent de ce probleme ai.
Reporter: Ca jucător, unde l-ați plasa pe Gianluca Vialli în istoria celor de la Chelsea?
Dan Petrescu: Trebuie să fie în top 3, cred, cei mai buni atacanți pe care i-a avut Chelsea vreodată, este o legendă.
Sunt convins că vor mai fi meciuri pentru amintirea lui și, sincer, aș vrea să particip și eu, dar sunt convins că Vialli are un loc acolo, în inima fanilor și a clubului. Trebuie să fie, poate, în top 5 cei mai buni atacanți pe care i-a avut vreodată Chelsea în istorie.
Reporter: Și în istoria Squadrei Azzurra?
Dan Petrescu: Pfu! Și acolo e foarte greu, dar e un atacant care, într-adevăr, Italia s-a mândrit cu el. Ați văzut, nu știu dacă ați văzut, ce indicații au fost pentru Luca Vialli în momentul în care el a dispărut.
Toată Italia a suferit și cred că și acolo, în Italia, trebuie să fie în primii atacanți din istoria Italiei, sigur, în primii 10 clar este. E un jucător de legendă, un jucător senzațional care sigur... fotbalului îi lipsește un asemenea om și un asemenea atacant.
Reporter: Dacă ați face un Dream Team alături de mari jucători alături de care ați evoluat, Gianluca Vialli ar fi titular?
Dan Petrescu: Ar fi căpitan de echipă, 100%, pentru atitudinea lui, felul cum era el și felul pozitiv în care gândea mereu, indiferent de rezultat sau ce se întâmpla.
Ne spune: „hai, hai că se poate!”. El s-a născut bogat, era conte, n-ar fi trebuit să joace fotbal. Avea tot ce-i trebuia, dar nu, îl interesa fotbalul, îl iubea foarte mult și vroia mereu să câștige.
Reporter: După cariera de jucător, a fost și antrenor, dar și comentator. V-ar fi plăcut să comenteze un meci jucat de echipa dumneavoastră? Și cum credeți că ar fi comentat echipa CFR-ului?
Dan Petrescu: Chiar sunt curios. Eu nu l-am văzut niciodată comentator. L-am avut ca coleg fotbalist senzațional, antrenor foarte bun. Știu sigur că la meciul din 2017, la care l-am văzut ultima oară, mi-a spus că nu a mai rezistat ca antrenor la presiune.
A avut nevoie de puțină relaxare, pentru că a antrenat câțiva ani la Chelsea, parcă pe la Watford și a zis că i s-a părut că este mult prea greu și că preferă să fie comentator, unde nu e așa mare stres.
Nu l-am văzut niciodată ca și comentator, dar am înțeles că era unul dintre cei mai apreciați la Sky, în Italia.
